Istoria datei sărbătoririi Sfintelor Paşti se identifică cu însăşi istoria creştinismului. Învierea Domnului, fiind evenimentul cel mai sfânt care stă la temelia credinţei creştine, a polarizat de la început atenţia generală în vederea posibilităţii prăznuirii ei în aceeaşi zi de către toţi creştinii. Este o năzuinţă de o importanţă primordială şi priveşte religia creştină în genere pe fiecare ramură a creştinismului în parte şi, cu atât mai mult, Biserica Ortodoxă. Dacă celelalte sărbători creştineşti cu data fixă, praznice împărăteşti sau în cinstea Maicii Domnului şi a sfinţilor nu au prezentat dificultăţi în stabilirea datei lor, fiind acceptate de comun acord, data sărbătoririi Sfintelor Paşti a constituit o problemă.
Paştile cuartodeciman şi disputele pascale
...
Detalii »
Categoria: Articole | Vizualizări: 904 | Data: 27.04.2011
|
Prima zi a Invierii inseamna si inceputul Saptaminii Luminate. Si daca in prima zi Slujba Praznicala incepe cu indemnul preotului"Veniti de luati lumina!", inconjurul bisericii de trei ori, citirea pericopei din Evanghelia Invierii la intrare si salutul pascal "Hristos a Inviat! Adevarat a Inviat!". Apoi in zilele urmatoare ale Saptaminii Luminate, inconjurul bisericii se face la finele Slujbei Praznicale, cu citirea celor patru pericope din Evanghelia Invierii. Denumirea acestei saptamini dainuie inca din primul veac al crestinatatii. Pe atunci, toti cei care urmau sa fie botezati asteptau sarbatoarea Invierii Domnului, cind avea loc si oficierea sfintei Taine a Botezului. Cei care urmau sa fie primiti in sinul comunitatii crestine, dupa intreita afundare in apa, ca simbol al mortii si al invierii impreuna cu Hristos, se numeau "luminati”. Ei erau considerati intre cei fericiti si purtau haine albe in toata saptamina de dupa Pasti. Conform Traditiei, in aceasta perioada cerurile sint deschise, iar portile iadului inchise. In aceasta saptamina, zilele consacrate postului, miercuri si vineri, sint dezlegate, adica toti crestinii se pot bucura de produsele pregatite pentru Sfintele Pasti.
Categoria: Articole | Vizualizări: 778 | Data: 24.04.2011
|
De mai multe ori mi s-a adresat următoarea întrebare: Părinte, se poate să mă împărtăşesc de Paşti? Dar în Săptămâna Luminată? Dacă se poate, trebuie să continui şi postul? Întrebarea e bună, dar trădează o neînţelegere până la capăt a lucrurilor. De Paşti nu pur şi simplu se poate, ci chiar trebuie să ne împărtăşim, iar în sprijinul acestei afirmaţii vreau să sintetizez câteva idei: 1. În primele veacuri ale Bisericii, aşa cum vedem în Sfintele Canoane şi la Sfinţii Părinţi, participarea la Liturghie fără împărtăşirea cu Sfintele Taine era un lucru de neconceput. Cu timpul, mai ales în spaţiul românesc, această evlavie a scăzut, iar rigorile pentru pregătirea de împărtăşanie au crescut pe alocuri exagerat (mai ales printr-o pregătire diferenţiată a clericilor şi a mirenilor). Dar chiar şi aşa, împărtăşirea cu Sfintele Taine la Paşti era o practică generală şi a rămas şi astăzi în toate ţările ortodoxe, unii chiar lăsând să se împărtăşească abia în ziua Învierii, de parcă cineva i-ar împiedica să o facă în fiecare duminică a Postului, iar de Paşti cu atât mai mult. 2. În trecut, iar unii duhovnici şi astăzi, obişnuiesc chiar şi în cazul celor opriţi de la împărtăşanie pentru o perioadă mai îndelungată, să le dea voie să se împărtăşească la Paşti, ca după aceeea să-şi continuie canonul/epitimia. Aceasta se dă spre întărirea lor, ca Hristos să-i ajute să scape de un păcat sau o patimă, iar ei să se bucure de slăvitul praznic. De aici a apărut pe alocuri ideea greşită precum că la Paşti s-ar împărtăşi doar tâlharii şi curvarii, dar oare avem împărtăşanie specială pentru tâlhari şi curvari, şi alta pentru cei care se cred sau
...
Detalii »
Categoria: Articole | Vizualizări: 1154 | Data: 23.04.2011
|
In Vinerea Mare nu se mai slujeste Sfinta Liturghie, pentru ca Insusi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum, si se tine post negru. Aceleasi lucruri sint valabile si pentru Simbata Mare. Prohodul Domnului de vineri seara este ultima etapa a tinguirii lui Hristos, Care se afla acum in mormint. La sfirsitul slujbei se inconjoara biserica cu Sfintul Aer, pe sub care trec apoi toti credinciosii. Numit si Epitaf, Sfintul Aer este o pinza de in sau de matase, de catifea sau de musama pe care se afla imprimata, brodata ori zugravita icoana inmormintarii Domnului. Epitaful simbolizeaza trupul mort al lui Hristos. In intervalul acesta dintre rastignirea pe cruce si Inviere, pentru ca moartea Lui sa nu para iluzorie oamenilor, Fiul lui Dumnezeu a lasat trupul Sau sa zaca in mormint trei zile si in acest timp S-a coborit cu sufletul la iad, sfarimindu-i portile. Traind timp de trei zile numai prin suflet, Iisus a voit sa ne arate ca este posibila o viata spirituala, biruitoare si fericita, si fara de trup. Pina la El, oricine murea se ducea la viata chinuita din iad, intrucit toti treceau pragul eternitatii cu sufletul transfigurat de pacat. Aceste trei zile de viata ale lui Iisus cu sufletul despartit de trup formeaza inceputul Raiului. Incepind din acest moment, sufletele celor drepti sint asezate in Rai pina la Invierea lor cu trupurile. Aceasta inviere, numita si Invierea de Obste, va avea loc la a doua venire a Mintuitorului. Un alt motiv pentru care Iisus s-a pogorit la iad a fost acela de a incredinta si celor de acolo, care au trait pe pamint inaintea Sa, Vestea cea buna a mintuirii neamului omenesc de sub robia diavolului si a pacatului. Pentru a simti macar o farima din bucuria pascala cea mai autentica trebuie sa ne pregatim in aceasta saptamina in care, ca si pe o scara cu sase trepte, urcam spre Inviere, atit sufletul, cit si trupul, inasp
...
Detalii »
Categoria: Articole | Vizualizări: 769 | Data: 22.04.2011
|
Emisiunea "Pietrele vorbesc”, de ieromonah Savatie Baştovoi.
Categoria: Articole | Vizualizări: 1448 | Data: 10.03.2011
|
Există în tradiţia străveche a Bisericii această practică de a marca un mare praznic creştin prin ziua ajunului.
O zi pregătitoare care anunţă marea sărbătoare de a doua zi. Este o zi
în care creştinii se pregătesc pentru întâlnirea spirituală cu Dumnezeu
în cadrul marilor sărbători creştine. Pentru că viaţa noastră
spirituală este marcată de urcuşuri şi coborâşuri, pentru că în zilele
obişnuite suntem prea mult acaparaţi de grijile cotidiene, de
problemele pământeşti, trecerea de la acestea la înălţimea spirituală a
sărbătorii se face treptat, iar ziua de ajun are un rol important în acest sens.
Boboteaza
(Botezul Domnului) este un praznic dumnezeiesc care ne aminteşte an de
an de momentul unic, înălţător, când Domnul Iisus a ieşit în lume şi
S-a înfăţişat înaintea marelui Prooroc Ioan Botezătorul, cel care
boteza la Iordan cu botezul pocăinţei, pregătind prin predica sa tocmai
venirea Mântuitorului. Momentul în care Ioan îl botează pe Mântuitorul
în Iordan este o adevărată teofanie - o
revelare a Sfintei Treimi înaintea oamenilor: Tatăl care glăsuieşte din
cer mărturisindu-L pe Fiul, Fiul botezându-se în apele Iordanului şi
Duhul Sfânt pogorându-se în chip de porumbel. Un moment unic cu care
avea să înceapă misiunea mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos pe
pământ.
Boboteaza
este una dintre marile sărbători creştine de peste an. Cu ea se încheie
acest ciclu al Sfintelor Sărbători de iarnă. De aceea, î
...
Detalii »
Categoria: Articole | Vizualizări: 1411 | Data: 18.01.2011
|
In dimineata zilei de vineri, 14 ianuarie, cind crestinii
sarbatoresc Taierea imprejur dupa trup a Domnului, multime de enoriasi s-a
adunat la
Manastirea Ciuflea, din Chisinau. Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost
oficiata de către un sobor de preoţi în frunte cu protoiereul mitrofor Teodor
(Roşca), administratorul acestui sfînt aşezămînt.
La finele Sf.Liturghii a venit un numar impunator de copii
de la o gradinita din capitala, care au primit in dar cadouri si dulciuri.
...
Detalii »
Categoria: Articole | Vizualizări: 1390 | Data: 17.01.2011
|
"Omul caută faimă, bani, adrenalină,
dar nu poate trăi plenar decât întru Hristos.” A fost un economist
apreciat, cu burse şi oferte de muncă în străinătate, cu mulţi prieteni
şi cu o viaţă "de lume” plină. A renunţat la toate pentru singura
libertate care există, după cum spune el, cea pe care ţi-o oferă
dragostea pentru Hristos. Şi s-a călugărit.
Ion Dan a absolvit Facultatea de Comerţ, secţia Relaţii Economice Internaţionale, ASE Bucuresti, în 1980. S-a
angajat la ONT Litoral Mamaia, apoi, câţiva ani a lucrat la Direcţia
Generală a Vămilor. În ‘90, după o scurtă prezenţă la Departamentul
pentru Reformă din cadrul Guvernului României, a intrat în mediul
bancar. Filialele constănţene ale Bancorex, Banca Turco-Română, OTP
Bank au fost conduse de el până în 2007, când şi-a dat demisia. În
februarie 2009 a fost tuns în călugărie, devenind "fratele Ilarion”,
iar în aprilie, acelaşi an, a fost hiorotonit.
CE E CULOAREA? A
crescut într-un mediu deloc religios. Născut în ‘56, "în plină perioadă
stalinistă”, cum spune el, părinţii fiind şi ei "un produs al
regimului”. Părintele exemplifică: "tata, pentru că nu ieşise niciodată
din Ovidiu iar singura ofertă în anii aceia erau brigăzile patriotice
de la Bumbeşti- Livezeni, a plecat şi el acolo.” La biserică îl mai
ducea bunica, verile, când mergea la ea în vacanţă. Abia în adolescenţă
a început să caute. "Aveam întrebări fără răspuns…”
Şi atunci a
început să citească, mai ales filosofie, însă "fără să găsesc ceva
care să mă marcheze cumva, fără să schimbe nimic în mine” spune el,
mângâindu-şi gânditor barba lungă. Până-ntr-o zi, când a dat peste o
carte din colecţia "Idei Contemporane” a Editurii Politice. "În această
colecţie apăreau tot felul de cărţi de sociologie, de filosofie, de
economie, mai toate cu idei de stânga.
Printre ele mai scăpau şi
altele, ca de exemplu "Spirit şi Materie” a fizicianului Erwin
Schroedinger. Acest om spunea că spiritul e altceva decât materia.
Pornea de la un exemplu foarte frumos, răspunzând întrebării «ce e
culoarea?» demonstrând fizic că, de fapt, culoarea nu există decât în
conştiinţa noastră. Este doar o senzaţie receptată de un subiect care
nu este doar materie, ci şi suflet. Noi vedem cu partea noastră
...
Detalii »
Categoria: Articole | Vizualizări: 1197 | Data: 28.07.2010
|
- Înalt Prea Sfinţite Vladimir, cum apreciaţi viaţa bisericească din R. Moldova?
Anul 2009, pentru mine este un an aniversar deoarece de 20 de ani mă
aflu la cârma Bisericii Ortodoxe din Moldova. Am ajuns într-o perioadă
favorabilă, binecuvântată şi cu frumoase realizări pentru
spiritualitatea noastră dreptmăritoare din acest spaţiu. S-au rupt
lanţurile atee, au început să se redeschidă sute de biserici şi
mănăstiri, dar mai sunt încă foarte multe de înfăptuit şi cu multe
probleme ne confruntăm la zi.
Una dintre ele este renovarea lăcaşurilor sfinte, iar alta
menţinerea unei vieţi sănătoase în spirit duhovnicesc. Am avut cândva
criză de slujitori, deoarece nu erau şcoli teologice şi nu avea cine
să-i instruiască, astăzi ne bucurăm că avem cadrele, şcolile noastre.
Important este că Biserica a început să se implice în viaţa societăţii,
astfel cuvântul Domului este auzit oriunde. Cu regret nu se ţine cont
în toate de cuvântul Domnului, aici mă refer la astfel de probleme ca
avortul, propagarea imaginilor pornografice şi altele ce ţin de morala
noastră creştinească.
- Cum comentaţi faptul că unii preoţi sunt simpatizanţi politici?
Biserica are o bună conlucrare cu conducerea ţării şi cu toate
instituţiile statale. Însă nu ne implicăm în viaţa politică, dar
conlucrăm cu toate instituţiile statale şi cu administraţia publică
locală în vederea realizării unor lucruri bune ce ţin de sufletul uman.
Faptul că unii preoţi sunt simpatizanţi ai partidelor politice, ca
cetăţeni ai acestei ţări au tot dreptul, doar că nu au dreptul conform
normelor noastre canonice să se implice în campania electorală. Dacă
vreun preot face aceasta benevol, desigur că comite o încălcare şi cei
care pledează pentru viaţa politică mai mult decât pentru viaţa
religioasă nu au altceva de făcut decât să abandoneze vocaţia de
slujire Domnului.
- Cum se implică Biserica Ortodoxă în soluţionarea problemei “copiilor străzii”?
Biserica se implică, în primul rând, în soluţionarea problemelor
copiilor, tinerilor vlăstare
...
Detalii »
Categoria: Articole | Vizualizări: 1332 | Data: 08.06.2009
|
"Lăsaţi copiii să vină la Mine" (Luca 18,16). Exact aceasta este cea mai mare datorie a părinţilor creştini: să-i călăuzească pe copiii lor către Mântuitorul Hristos. Împlinirea
acestei misiuni sfinte se realizează prin aducerea copiilor la
biserică, unde intră în strânsă legătură cu învăţătura de credinţă
ortodoxă şi cu Sfintele Taine, unde învaţă să-l iubească pe Hristos şi
să urmeze învăţăturilor Sale. Drumul care duce spre Hristos se
întemeiază pe educaţia creştin ortodoxă. Despre
copilul Iisus la vârsta de doisprezece ani aflăm că mergea cu părinţii
săi să se închine la templul din Ierusalim şi că le era supus:
"...sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la
oameni" (Luca 2, 52). Acesta este modelul pe care trebuie să îl urmeze
fiecare copil. Pe acesta trebuie să-l imite.
Dumnezeu
a făcut tot ceea ce este necesar pentru a ajuta la dobândirea de către
copii a unei educaţii bune. Dumnezeu a dăruit fiecărui copil îngerul
cel păzitor. Prin Taina Sfântului Botez sufletul pruncului este curăţat
de păcatul strămoşesc, iar prin cea a Mirungerii este dăruit cu
harismele Sfântului Duh, astfel încât, cu sprijinul părinţilor, fiecare
sămânţă bună a educaţiei să rodească însutit. Prin Taina Sfintei
Împărtăşanii, copilul se uneşte în mod tainic chiar cu Domnul, se
întăreşte în viaţa duhovnicească şi primeşte garanţia vieţii celei
veşnice.
Sufletul copilului mic seamănă cu o bucată de ceară moale. Ea poate fi
modelată, fie urmând modelul chipului lui Dumnezeu, fie al celui
viclean. Totul depinde de educaţia pe care o va primi.
Nimeni
nu poate, din nefericire, nega
...
Detalii »
Categoria: Articole | Vizualizări: 1096 | Data: 01.06.2009
|
|