Ca un izbavitor al celor robiti si celor saraci folositor, neputinciosilor doctor, conducatorilor ajutator, Purtatorule de biruinta, Mare Mucenice Gheorghe, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.
Minunatul acesta, vestitul si marele Mucenic Gheorghe a trait pe vremea imparatului Diocletian, s-a nascut in Capadochia, fiu al unor parinti crestini si invatat, din tinerete, in dreapta credinta. Ramas fara de tata din copilarie, Sfantul s-a mutat, cu maica sa, din Capadochia in Palestina, fiind cu neamul de acolo si avand acolo multe averi si mosteniri. Ajuns la varsta desavarsita si fiind frumos la chip si viteaz in lupta, prin osteneala, pricepere si destoinicie, tanarul Gheorghe s-a facut pretuit si, imbratisand slujba armelor, in scurta vreme, a cucerit cele mai mari cinstiri, pana si dregatoria de conducator de oaste, in garda imparatului.
Se stie ca, desi era pagan, imparatul Diocletian, pana la anul 303 nu a luat nici o masura impotriva crestinilor. Aceasta stare de lucruri a ingaduit crestinilor vrednici, sa urce pana la cele mai inalte slujbe in imparatie. In anul 303 insa, din indemnul ginerelui sau Galeriu, pe care Diocletian l-a luat ca insotitor la domnie, a aprins prigoana impotriva crestinilor. Istoria crestinitatii sta martora ca, din anul 303 si pana la 313 (anul decretului de la Milan, prin care Sfantul imparat Constantin a dat pace crestinilor), Biserica a trecut printr-o cutremuratoare incercare si o sangeroasa proba: crestinii au fost siliti sa aleaga, cu pretul vietii lor, intre zeii pagani si Hristos.<
... Detalii »
Avem de infruntat o mare greutate: noi nu avem deloc experienta smereniei, ci, dupa cum spune Sfantul Ioan Scararul, "cine crede ca ii va lumina si invata numai cu vorba pe cei ce n-au gustat aceasta cu lucrul, acela seamana cu un om ce are de gand ca prin cuvinte si pilde sa le arate cum este dulceata mierii celor ce n-au gustat-o in viata lor". "Nici un cuvant nu poate talcui cum este ea. Un singur inscris are comoara aceasta - inscris de nepatruns cu mintea, intrucat vine de Sus, si cei ce se apuca sa-l talcuiasca prin cuvinte iau asupra lor osteneala unei incercari mari si fara sfarsit. Inscrisul acesta este: sfanta smerenie".
Ne este greu, aproape cu neputinta, sa vorbim
... Detalii »
"Duhovnicul se numeşte "părinte", şi de aceea trebuie să se străduiască să fie un părinte adevărat; să mustre cu dragoste şi afecţiune dumnezeiască. Să se pună în locul fiecăruia dintre cei care se spovedesc şi să trăiască durerea aceluia, astfel încât cel ce se spovedeşte să vadă pe faţa duhovnicului zugrăvită propria lui durere...Un duhovnic care nu este hotărât să meargă chiar şi în iad pentru dragostea fiilor lui duhovniceşti, nu este duhovnic".
"Vezi, îngăduinţa, dragostea îl fac pe cel obra
... Detalii »
Se poate preschimba pacatosul in sfant? Ii este oare cu putinta omului pacatos sa-si gaseasca loc printre sfintii lui Dumnezeu? Inaintea raspunsului la aceasta intrebare imi aduc aminte de cuvintele Sfantului Apostol Pavel, care lauda credinta dreptilor ce le-a adus mantuire in legea cea veche. Vrednic de luare-aminte este ca Sfantul Pavel isi termina cuvantarea asupra acestei pricini cu asemenea cuvinte: "Prin credinta, Rahav, desfranata.. n-a pierit" (Evrei 11, 31).
Cum Pavel, barbatul cel sfant, a pus intru aceeasi treapta pe desfranata cea necurata cu credinciosul Abel, cu E
... Detalii »
Nicolae Velimirovici s-a născut în sătucul Lelici, din Serbia apuseană. A urmat cursurile Seminarului Sf. Sava din Belgrad, absolvind în 1905. A obţinut o bursă de doctorat la Universitatea din Berna (1908), publicându-şi teza în limba germană, în 1910; doctoratul în filosofie a fost pregătit la Oxford şi susţinut la Geneva, în franceză, pe tema Filozofija Berklija (Filosofia lui Berkeley), în 1909. La sfârşitul anului 1909 a fost tuns în monahism. În 1919, Arhimandritul Nicolae a fost hirotonit episcop al Jicei, în cadrul Bisericii Sârbe.
În Aprilie 1915, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost trimis de către Biserica Sârbă în Anglia şi America, unde a susţinut numeroase cuvântări, luptând pentru unitatea sârbilor şi a popoarelor slave de miazăzi. La începutul lui 1919 se întoarce în Serbia, iar în 1920 este strămutat în Arhiepiscopia Ohridei din Macedonia, unde, în 1935, a reconstruit cimitirul soldaţilor germani ucişi. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941, Episcopul Nicolae este arestat de către nazişti pe când se afla în Mănăstirea Jicia (care a fost la scurtă vreme jefuită şi dărâmată), fiind apoi închis în Mănăstirea Liubostinia (unde, după o execuţie în massă, a replicat spunând următoarele: "Aceasta este cultura germană, să ucizi sute de sârbi nevinovaţi, din pricina morţii unui soldat german?! Şi turcii erau mai drepţi..."). Mai târziu, acest "nou Gură de Aur" a fost transferat în Mănăstirea Voiloviţa (lângă Pancevo), unde a stat închis împreună cu Patriarhul sârb Gavriil (Dozici), până la sfârşitul lui 1944. La 14 Decembrie 1944, a fost trimis la Dachau, împreună cu Patriarhul sârb Gavriil, unde unele surse (îndeosebi istorici ai Bisericii) consemnează că a fost întemniţat şi torturat.
După război, părăseşte Iugoslavia comunistă şi imigrează în Statele Unite ale Americii, în 1946. Aici va începe să
... Detalii »
Părintele Severian Gheras, parohul bisericii Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava din mun. Chişinău - Despre Paştele Blajinilor. sursa: http://bisericaortodoxa.blogspot.com/
Un sondaj recent arată că în jurul lumii oamenii continuă să creadă într-un Dumnezeu sau într-o forţă superioară, având convingerea că după moarte există ceva numit "viaţa de apoi". Această investigaţie a fost făcută în 23 de ţari, pe un număr de 18.829 persoane. Dintre aceştia, 51% au menţionat că au convingerea că există o viaţă de apoi şi o entitate divină, în timp ce 18% au spus că nu cred în existenţa unui Dumnezeu, iar 17% nu au fost siguri de nicio variantă.
Doar 28% dintre cei intervievaţi cred în creaţionism, concepţie potrivit căreia Dumnezeu a creat omul, în comparaţie cu 41% de oameni care cred în evoluţionism. Alţi 31% au declarat că nu ştiu în ce să creadă.
Pe lângă aspectul liturgic-sacramental al sărbătorii Învierii Domnului există şi o dimensiune populară, a datinilor străbune, fiecare zonă a ţării noastre având tradiţii populare specifice, a căror varietate reflectă multiplele posibilităţi şi forme de laudă adusă lui Dumnezeu. Unele dintre acestea au fost preluate din Vechiul Testament şi îmbogăţite cu noi sensuri în creştinism; altele, deşi păgâne la origine, s-au încreştinat odată cu cei care s-au convertit.
Mielul pascal
Tradiţia moştenită din moşi strămăşi în ţara noastră este ca masa din zilele Paştilor să conţină preparate din carne de miel,
... Detalii »