Boboteaza (Botezul Domnului) este un praznic dumnezeiesc care ne aminteşte an de an de momentul unic, înălţător, când Domnul Iisus a ieşit în lume şi S-a înfăţişat înaintea marelui Prooroc Ioan Botezătorul, cel care boteza la Iordan cu botezul pocăinţei, pregătind prin predica sa tocmai venirea Mântuitorului. Momentul în care Ioan îl botează pe Mântuitorul în Iordan este o adevărată teofanie -  o revelare a Sfintei Treimi înaintea oamenilor: Tatăl care glăsuieşte din cer mărturisindu-L pe Fiul, Fiul botezându-se în apele Iordanului şi Duhul Sfânt pogorându-se în chip de porumbel. Un moment unic cu care avea să înceapă misiunea mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos pe pământ.

Boboteaza este una dintre marile sărbători creştine de peste an. Cu ea se încheie acest ciclu al Sfintelor Sărbători de iarnă. De aceea, în tradiţia creştină românească Boboteaza este marcată şi prin ziua de Ajunul Bobotezei. Este o zi de asceză, o zi de post, o zi de purificare dar şi de înălţare spirituală. Hristos a venit la Iordan şi a sfinţit nu doar apele acestui râu, ci întreaga natură. Şi noi ne înfăţişăm înaintea lui Dumnezeu tocmai pentru a ne face părtaşi acestei sfinţiri cu care Dumnezeu ne binecuvintează pe toţi cei ce credem într-Însul.

În aceste zile preoţii merg pe la casele oamenilor pentru a le binecuvânta prin stropirea cu apă sfinţită (aghiasmă). Se stropesc cu aghiasmă toţi membrii familiei, casa, acareturile şi chiar animalele din curte, ca toate să primească binecuvântarea lui Dumnezeu acum, la început de an. Este un semn al prezenţei lui Dumnezeu în inimile şi în casele oamenilor, un semn al acceptării prin credinţă a iubirii şi ocrotirii Părintelui ceresc în viaţa noastră. Vizitarea de către preot a caselor oamenilor este un act liturgic (cultic) şi misionar. Ca trimis al Domnului, el intră în casele tuturor pentru a-i cunoaşte mai bine pe credincioşi, pe fiecare cu problemele sale şi pentru a le transmite mesajul creştin şi acelora care nu vin prea des pe la biserică. Vizita preotului de Bobotează este marcată de multe tradiţii şi obiceiuri populare, pline de semnificaţii spirituale, datini care s-au transmis din generaţie în generaţie. Nu sunt nişte simple obiceiuri, ci sunt adevărate comori de suflet ale acestui neam pentru care credinţa creştină a însemnat mereu legea strămoşească pe care au preţuit-o şi apărat-o.