Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis:
Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd
duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică
astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele
Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi
oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. Şi zicând acestea, le-a arătat
mâinile şi picioarele Sale. Iar ei încă necrezând de bucurie şi
minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat
o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat
înaintea lor. Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit
către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească
toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în
psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. Şi le-a
spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să
învieze din morţi a treia zi. Şi să se propovăduiască în numele Său
pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la
Ierusalim. Voi sunteţi martorii acestora. Şi iată, Eu trimit peste voi
făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi
îmbrăca cu putere de sus. Şi i-a dus afară până spre Betania şi,
ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a
despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au
întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu,
lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.
credo.ro
Categoria: Sinaxar | Vizualizări: 1071 | Data: 28.05.2009
|
Omilia 21
La Sfânta Inălţare a Domnului şi Dumnezeului şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos
Despre împlinirea Sâmbetei din Legea veche
l. Iudeii prăznuiesc Pastele după Lege, adică trecerea din Egipt în
pământul Palestinei, iar noi prăznuim Pastele, însă după Evanghelie,
adică trecerea firii noastre, întru Hristos, de la moarte la viaţa, de
la stricăciune la nestricăciune. Ce limbă ar putea oare spune marea
deosebire dintre înălţarea la care a fost adusă starea noastră prezentă
şi sfintele, de toată lauda vrednice aşezăminte ale vechii Legi? Nici
un grai omenesc şi nici un alt grai nu este vrednic să exprime o atât
de mare slavă. Căci înţe-lepciunea de-o-fiinţă a Tatălui celui
Preaînalt, Cu-vântul cel veşnic şi mai presus de fiinţă, unit din
iu-bire de oameni cu noi şi vieţuind împreună cu noi, S-a arătat acum,
în mod real, temeiul însuşi al sărbătorii şi al acestei înălţări mai
presus de fire, într-un chip atât de deosebit, întrucât noi prăznuim
tre-cerea înseşi firii noastre omeneşti, nu de la cele mai dedesupt ale
pământului la cele pământeşti, ci de la cele pământeşti la cerul
cerului şi până la tronul de dincolo de acestea al Celui ce peste toate
stăpâneşte.
2. Astăzi, după înviere, Domnul a stat în mijlocul Apostolilor, şi
tot astăzi s-a despărţit de ei, care L-au văzut înălţăndu-Se la cer şi
intrând cu adevărat în Sfânta Sfintelor, şezând de-a dreapta Tatălui
celui mai presus de orice început şi de toată firea, de toată numirea
şi de toată cinstirea, mai presus şi de orice este cunoscut şi numit,
atât în veacul de acum, cât şi în cel viitor. Şi după cum înainte de
învierea Domnului S-au petrecut multe alte învieri, aşa şi înainte de
înălţarea Lui au avut loc multe înălţări şi răpiri. Căci şi pe profetul
Ieremia l-a răpit Duhul, şi pe Avvacum îngerul, iar mai mult decât pe
aceştia este scris că Ilie a fost răpit într-un car de foc, dar nici el
nu a depăşit hotarul pământului, ci răpirea fiecăruia dintre ei era
doar o mutare care îi înălţa de la pământ, fără a dep
...
Detalii »
Categoria: Predici | Vizualizări: 1075 | Data: 28.05.2009
|
|
