din PROLOAGELE DE LA OHRIDA
de Sf Nicolae Velimirovici
13/26 noiembrie
• Pomenirea Sfîntului Ioan Hrisostom [Gură de Aur], Patriarhul Constantinopolului
Sfîntul Ioan Gură de Aur s-a născut la Antiohia în anul 354. Tatăl lui, Secundus, a fost mare comandant de oşti în armata imperială [Stratilat], iar mama lui s-a numit Anthusa. Fiind dotat cu geniu intelectual şi studiind în profunzime filozofia greacă, tînărul Ioan a văzut la sursă cît de nesatisfăcător şi în final, de dezgustător este păgînismul elenist. Prin studiu şi trăire el a văzut că numai Credinţa Creştină răspunde setei neostoite de adevăr a sufletului şi minţii omeneşti, şi a îmbrăţişat-o cu ardoare.
Tînărul aristocrat Ioan a primit Sfîntul Botez din mîinile marelui Meletie, Patriarhul Antiohiei, precum mai tîrziu au primit şi părinţii lui Ioan Sfîntul Botez. După moartea părinţilor lui, Ioan s-a tuns monah şi s-a dăruit pe sine tuturor asprelor nevoinţe călugăreşti.
El apoi a scris celebrul tratat Despre Preoţie, iar după ce l-a încheiat, i s-au arătat lui în vedenie Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel care i-au prorocit o viaţă de mare misiune, de mare har, şi de mare suferinţă. Cînd a fost să fie hirotonit întru preot, îngerul lui Dumnezeu s-a arătat simultan lui Ioan şi Patriarhului Flavian (succesorul Sfîntului Meletie la Scaunul Patriarhal al Antiohiei). Pe cînd Patriarhul oficia slujba hirotoniei, mulţimea a putut vedea un porumbel alb strălucitor zburînd deasupra capului celui care se hirotonea, Ioan. Covîrşitorul său har de înţelepciune, de viaţă ascetică, şi de putere în cuvînt, a făcut ca Sfîntul Ioan să fie chemat a fi Patriarh al Constantinopolului de către împăratul Arcadie.
Ca Patriarh al Marii Cetăţi el a păstorit Biserica lui Dumnezeu timp de şase ani, cu o ardoare a sfinţeniei şi o înţelepciune poate fără egal în Istoria Bisericii. El a trimis misionari la celţii păgîni şi la sciţi şi a desfiinţat simonia [compararea preoţiei cu bani] în Biserică, scoţînd mulţi episcopi din scaune, care fuseseră hirotoniţi astfel.
El a extins larg lucrările caritabile în Biserică şi a alcătuit rînduiala Dumnezeieştii Liturghii care îi poartă numele. El i-a ruşinat cu putere pe eretici, a dat pe faţă nelegiuirile împărătesei Eudoxia care otrăveau viaţa publică şi moralitatea poporului, şi a dăruit Bisericii tezaur nepreţuit şi nesecat de scrieri, omilii, predici, şi tîlcuiri la Sfintele Scripturi, izvorîte din mintea şi gura lui de aur. Poporul creştinesc l-a adorat, invidioşii l-au urît de moarte, iar nelegiuita Eudoxia l-a alungat de două ori în exil.
Sfîntul Ioan Gură de Aur a petrecut în exil un total de trei ani, şi în exil a şi murit, în satul Comana din Georgia, în ziua Praznicului înălţării Sfintei şi de Viaţă-Făcătoarei Cruci, la 14 septembrie, anul 407.
Mai înainte de săvîrşirea lui, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel i s-au arătat iarăşi, precum i s-a arătat şi Sfîntul Sfinţit Mucenic Vasilisc (Episcopul Comanilor, pomenit în ziua de 22 mai), în a cărui biserică a şi primit pentru ultima oară Sfînta împărtăşanie.
Ultimele lui cuvinte rostite pe pămînt au fost acestea: Slavă lui Dumnezeu pentru toate.
Rostindu-le, sufletul sfînt al acestui Mare Sfînt al Bisericii a ieşit din trup şi s-a înălţat către Domnul.
Capul Sfîntului Ioan Gură de Aur odihneşte în Biserica Adormirii Maicii Domnului de la Moscova, iar sfântul lui trup se află azi în Italia, la Vatican.
Cîntare de laudă la Sfîntul Ioan Gură de Aur
Sfinta Biserică pre Hrisostom slăveşte,
Pre Gură de Aur, de Domnul iubit,
Pre-Atletul lui Hristos, Neasemănatul,
Pre lauda Bisericii, şi frumuseţea Ei.
El minte adîncă avut-a, cu totul de aur,
De aur a fost şi-adîncă inima lui:
Din ea pe-a lui limbă de aur izvorît-au
Cuvintele vieţii, ca din trîmbiţă de cleştar.
El astfel descoperit-a credincioşilor
Ale tainelor adîncuri,
Scoţînd de-acolo nouă piatra de mult preţ.
A lui minte de înger pătruns-a pân ‘ la ceruri,
De-acolo aducînd credincioşilor adevărul vieţii,
Dumnezeiesc.
Adevărate pururi sînt cele de el descoperite,
El pre toate dăruitu-le-a. Domnului Hristos.
El dat-a pe faţă chipul hîd al păcatului,
Şi arătat-a îndată chipul virtuţii cel bun.
El descoperit-a nouă scumpe şi adânci taine,
Frumuseţea toată a Raiului, spre care să ţintim.
El fost-a Evanghelist, tîlcuitor al Scripturii,
izvorîtor de duhovnicească bucurie,
Zilot apostolic al dreptăţii lui Hristos.
El schinguit a fost precum mucenicii,
Al lui chin el primit-a ca pe-a mîntuirii peceţi.
El pînă la sfîrşit alergat-a cu sfinţenie,
Şi pentru aceasta Biserica pururea-l slăveşte
Pre Sfîntul Hrisostom.