La 50 de ani dupa mucenicia Sfântului Teodor Tiron, împăratul Iulian Apostatul (361-363), dorind să-i batjocorească pe creştini, porunci guvernatorului cetăţii Constantinopol să stropească toate proviziile din pieţele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare.

Creştinii nu cunoşteau nicidecum gândul viclean al păgânului împărat. Însă Domnul cel Atoatevăzător, strică meştesugul cel tăinuit şi înşelător al călcătorului de lege, căci trimise la patriarhul Constantinopolului Eudoxie pe răbdătorul Său de chinuri, sfântul marele mucenic Teodor, care era din rânduiala tironilor. Acesta, venind la arhiereu, îi zise:

- Degrab sculându-te, să aduni turma lui Hristos şi să porunceşti cu tărie ca nimeni să nu mănânce bucatele şi băuturile cele ce se vând în târg, căci toate sunt întinate cu sânge din jertfele idoleşti, după porunca păgânului împărat.

Nedumerit, arhiereul întrebă:

- Cum s-ar putea ca cei săraci să nu cumpere bucate din târg?

Atunci îi grăi sfântul:

- Să li se dea colivă şi se va mângâia neajungerea lor.

Nepricepându-se arhiereul ce este coliva, sfântul îl lumină:

- Coliva este făcută din grâu fiert şi aşa ne-am obişnuit noi a numi grâul fiert în Evhaita.

Dupa ce a aflat numele sfântului care apoi se făcu nevăzut, patriarhul îndată adună toată lumea creştinilor şi le spuse ceea ce văzuse şi auzise. Deci, făcând creştinii coliva, se feriră neîntinaţi de meşteşugul diavolului. Nimeni ni cumpără din bucatele împărăteşti, încât toate se stricară în săptămâna aceea şi fură aruncate în mare.

Nelegiuitul împărat, văzând că tăinuita lui cursă se vadi şi nimic nu spori, foarte se ruşină. El porunci ca iarăşi să se vândă în târg obişnuitele bucate.

Nu mult după aceasta, sărbătoarea sfântului mare mucenic Teodor în prima sâmbătă a Postului Mare fu rânduită în calendar, în vremea patriarhul Nectarie al Constantinopolului (381-397). Vineri seara, la Sfânta Liturghie a Darurilor înainte Sfinţite, dupa rugăciunea amvonului, se cântă Canonul sfantului mare mucenic Teodor, compus de sfântul Ioan Damaschin, după care se sfinţeşte coliva şi se împarte credincioşilor.

  Se poate vorbi astăzi despre o semnificaţie teologică explicită a colivei - element nelipsit la slujba parastasului şi a înmormântării - „ca expresie materială a credinţei noastre în nemurire şi înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul Însuşi le-a înfăţişat ca simboluri ale învierii trupurilor".

„Dulciurile şi ingredientele care intră în compoziţia colivei reprezintă virtuţile sfinţilor sau ale răposaţilor pomeniţi, ori dulceaţa vieţii celei veşnice, pe care nădăjduim că a dobândit-o mortul".

Între alte minuni ale Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron sunt menţionate: descoperirea hoţilor şi a obiectelor furate, înapoierea persoanelor luate în robie, ocrotire pe timp de furtună.