Lăcaşul în care se cununau Comnenii

Pe platoul care domina litoralul, palatul bazileilor de Trapezunt era, aşa după cum îl descriu contemporanii, o minunăţie de eleganţă şi măreţie, iar renumele oraşului de cap şi ochi al Asiei întregi era răspândit în toată lumea orientală. Fascinaţie, reper spiritual, seducţie. Aceştia sunt termenii care descriu felul în care a fost privit Bizanţul în general şi Trapezuntul în special, în istoria bătrânului continent. Şi a-ceastă fascinaţie este dată şi de monumentele ecleziastice bizantine din vechea capitală a Imperiului de Trapezunt: Biserica Sf. Andrei, Biserica Sf. Ana, Biserica Panaghia Hrysokefalos, Biserica Sf. Evghenie, Panaghia Theos-kepastos ş.a.

Sf. Evghenie a fost cinstit în Trapezunt ca sfânt şi mucenic încă de la săvârşirea sa din viaţă, în anul 292 ianuarie 21, iar în vremea când mitropolit al Trapezuntului era Sf. Atanasie (867-886), în urma unor apariţii repetate ale Sf. Evghenie, a început să fie sărbătorită şi ziua de naştere a acestuia: 24 iunie.

Istoricul John Finley (+1875), care a efectuat cercetări în zonă, afirma că numele şi „cultul” Sf. Evghenie contribuiau la distincţia grecilor din Trapezunt între ceilalţi creştini din Răsărit, definindu-i ca pe un popor aparte, iar arhiepiscopul Hrysanthos al Atenei (+1949), originar din Trapezunt, nota că „Sfântul din Trapezunt a avut o mare faimă şi cinstire, la fel de mare ca Marele Mucenic Dimitrie, ocrotitorul Salonicului, căruia i-a semănat prin minunile săvârşite”.

Biserica Sf. Evghenie a fost ridicată pe dealul cu acelaşi nume, aflat extra muros, în partea răsăriteană, faţă în faţă cu acropola, în capătul promontoriului, loc unde, potrivit tradiţiei hagiografice, se afla peştera din Akanthe, unde Sfântul Evghenie a fost prins şi înlănţuit.

În apropiere de peşteră, rudele Sf. Evghenie au ridicat o bisericuţă imediat după moartea mucenicească a acestuia. În secolul al VIII-lea a fost construită pe acelaşi loc o altă biserică mai mare în jurul căreia s-a înfiinţat o mănăstire de călugări, care a funcţionat până la cucerirea turcească din 1461, fiind un important centru al vieţii ecleziastice şi culturale din Trapezunt.

În timpul domniei lui Alexie al II-lea (1297-1330) în mănăstire a funcţionat o şcoală de astronomie şi de matematică, unde au predat astronomi şi matematicieni faimoşi ca Grigorios Hioniadis, Manuil episcopul de Taurezios, precum şi Konstantinos Lukitis. În această mănăstire au fost scrise lucrări de o deosebită importanţă teologică şi artistică, dovadă fiind, iată, un exemplar din Tipicul slujbei bisericeşti scris în 1346, exemplar ce se află azi la Mănăstirea Vatoped.

Mănăstirea Sf. Evghenie din Trapezunt a suferit mari distrugeri în timpul răscoalei arhonţilor din Trapezunt, a tulburărilor care au urmat morţii împăratului Vasile I (1332-1340), în vremea Irinei Paleologhina (1340-1341). Mărturiile vremii spun că „toate frumuseţile ei au fost mistuite”, dar a fost reconstruită între 1340-1349.

Biserica are o lungime de 28,08 m, o lăţime de 16,47 m şi o înălţime de 11,35 m.

Biserica Sf. Evghenie, aşa cum se păstrează până astăzi, este din punct de vedere arhitectonic o bazilică cu trei nave, în formă de cruce, cu patru coloane de piatră ce susţin în naos înalta turlă semicirculară, atât în exterior, cât şi în interior, turlă prevăzută cu 12 ferestre. În spaţiul dintre ferestre este sigur că au fost zugrăvite chipurile celor 12 apostoli, întocmai ca şi la Biserica Sf. Sofia din Trapezunt. Pe pandantivii de la baza turlei de pe nava centrală, astăzi pot fi văzute zugrăvite diferite versete, în scopul de a face cunoscute mesajele cărţilor sfinte ale Coranului.

Absida altarului este pentagonală în exterior şi semicirculară în interior, în vreme ce absidele diaconiconului şi proscomidiarului sunt semicirculare, atât în interior, cât şi în exterior. Absida altarului este prevăzută cu trei ferestre, în vreme ce absidele celelalte au câte o fereastră, mărită în vremea când biserica a fost transformată în geamie.

Accesul în biserica se făcea pe uşa amplasata pe la-tura de vest, dar erau şi două uşi laterale, una pe latura de nord alta pe latura de sud. Uşa de pe latura de sud a fost zidită în momentul transformării bisericii în moschee. De altfel, peretele de sud al bisericii a devenit quiblah, un loc important al actualei moschei, musulmanii obişnuind să se aşeze cu faţa spre acesta pentru a se ruga. Un accesoriu important al quiblah-ului este mihrab-ul ce constă într-o nişă centrală construită în zona fostei uşi de acces de pe latura de sud a bisericii. Pe aceeaşi latură a se află minbar-ul, un spaţiu important al moscheii unde în zilele de vineri sunt spuse rugăciuni şi poveţe de către khatib.

Biserica, atât în interior, cât şi în exterior, a fost împodobită cu fresce; potrivit informaţiilor istoricului german G.F. Fallmerawer (+1861) în interior se aflau zugrăvite chipurile bazileilor bizantini din neamul Comnenilor, începând cu Alexie I (1204-1222) şi până la Alexie al III (1349-1390).

În biserică se aflau cinstitele moaşte ale Sf. Evghenie şi ale împreună pătimitorilor săi Valerian, Candie şi Achila, moaşte aşezate în „raclă de argint aurit”, aşa cum consemnează un encomion scris de învăţatul trapezuntin Konstantinos Lukitis în prima jumătate a secolului al XIV-lea, „iar capetele erau împodobite cu aur, pietre preţioase şi mulţime de mărgăritare”.

Cercetările arheologice efectuate între 1916-1917 în altarul bisericii de bizantinologul rus F. Uspenski au scos la lumină nişte oseminte acoperite de o placă de marmură, afirmând-se că acestea ar putea fi moaştele celor patru sfinţi mucenici, moaşte pe care călugării le-ar fi ascuns cu puţin timp înainte ca turcii să intre în cetate în anul 1461, pentru a nu fi pângărite.

Biserica Sf. Evghenie şi Biserica Panaghia Hrysokefalos erau bisericile unde aveau loc slujbele oficiale ale Comnenilor. Iată spre exemplu, arhim. Partenie Metaxopoulos, într-o lucrare despre Trapezunt, scrisă la 1775, spune „în acest locaş a fost binecuvântată, în anul 1351 de la Naşterea Domnului, luna septembrie, ziua 20, căsătoria lui Alexios al III-lea cu domniţa Teodora Comnena din neamul Cantacuzinilor, fiica marelui boier Nichifor Cantacuzino, văr primar al regelui romeilor Ioan Cantacuzino”.

În acea zi de luni 15 august 1461, Mohamed al II-lea Cuceritorul a intrat în cetate în urma capitulării lui David (1458-1461), ultimul bazileu al Trapezuntului. Sultanul a poruncit ca Biserica Sf. Evghenie să fie transformată în geamie, a poruncit ca frescele să fie acoperite cu tencuială, să se înalţe imediat un minaret, schimbându-i numele în Moscheia Nouă - Yenicuma Camii, moschee care funcţionează şi astăzi.