Categoria: Sinaxar | Vizualizări: 1156 | Data: 04.12.2009
|
Categoria: Sinaxar | Vizualizări: 1218 | Data: 21.09.2009
|
În această lună, în ziua aceasta, pomenirea Sfinţilor
Slăviţilor şi întru tot lăudaţilor şi mai-marilor Apostoli Petru şi
Pavel.
La
aceştia care altă pricină mai mare de laudă ar putea cineva să
gândească a afla, afară de mărturisirea şi chemarea Domnului.
De vreme ce pe unul l-a fericit, şi l-a numit piatră,
asupra căruia zice că a întărit Biserica (adică asupra mărturisirii
lui); iar pentru celălalt (adică pentru Pavel) a zis că va să fie vas
alegerii, şi-i va purta numele Lui înaintea tiranilor şi a împăraţilor.
Însă Sfântul Petru era frate lui Andrei cel întâi-chemat, trăgându-se
dintr-un oraş mic şi neînsemnat, adică din Betsaida, feciorul lui Iona,
din neamul lui Simeon, pe vremea arhiereului Ircan. Trăind cu mare
lipsă şi sărăcie, îşi ţinea viaţa cu osteneala mâinilor sale. Murind
tatăl său Iona, atunci Simon căsătorindu-se, şi-a luat femeie pe fiica
lui Aristobul, fratele lui Varnava apostolul, şi a născut fii, iar
Andrei a rămas întru curăţie. Deci pe vremea în care era Ioan la pază
în temniţă, mergând Iisus la lacul Ghenizaretului, şi aflând pe Andrei
şi pe Petru unde-şi întindeau năvodul şi mrejele, i-a chemat şi îndată
au urmat după Dânsul. După aceea propovăduind Petru Evanghelia în
Iudeea, Antiohia, Pont, Galaţia, Capadocia, Asia şi în Bitinia, s-a
pogorât până la Roma. Şi pentru că a biruit cu minunile pe Simon
vrăjitorul, împărăţind acolo Nero, a fost răstignit cu capul în jos,
precum el însuşi a cerut şi şi-a primit fericitul sfârşit. El era la
chipul feţei alb, puţin cam galben, pleşuv şi des la părul ce-i
rămăsese, cam crunt la ochi şi roşu, cărunt la cap şi la barbă, cu
nasul cam lungăreţ, cu sprâncenele înalte, la vârstă om de mijloc,
drept la stat; se pornea îndată împotriva nedreptăţii, din râvnă
dumnezeiască. Spre cei ce veneau la pocăinţă era iertător, şi lesne a
schimba şi a muta hotărârile şi judecăţile cele mai dinainte.
Iar
Sf. Pavel, şi el era evreu, din neamul lui Veniamin, dintre farisei,
fiind învăţat de Gamaliel, şi instruit desăvârşit în Legea lui Moise.
Locuia în Tars, care fiind fierbi
...
Detalii »
Categoria: Sinaxar | Vizualizări: 1112 | Data: 12.07.2009
|
Marele intre imparati, fericitul si pururea pomenitul Constantin, a fost
fiul lui Constantiu Clor si al cinstitei Elena. Si era pe vremea cand crudul
imparat Diocletian isi luase insotitori, la carmuirea intinsei imparatii a
romanilor, asa incat, partea de rasarit a imparatiei, o carmuia insusi imparatul
Diocletian, avand, la randul lui, ca ajutor, pe ginerele sau Galeriu, iar
capitala, era poarta Asiei, Nicomidia. Partea de apus avea ca imparat pe
Maximian Hercule, insotit de fiul sau, Maxentiu, iar, ca ajutor, pe Constantin
Clor, tatal Sfantului Constantin si sotul Sfintei Elena, capitala fiind la Roma.
Si avea Constantin, sub stapanirea sa, intinse tinuturi: Galia, Spania si
Britania. Dar, pe cand, in toate partile imparatiei, crestinii indurau cele
mai crunte prigoniri, in tinuturile sale, Constantin, nu numai ca a oprit orice
prigoana impotriva lor, ci, socotindu-i cei mai cinstiti dintre cetateni, ii
folosea pe crestini la carmuirea treburilor iparatiei.
Deci, murind bunul Constantin, in locul lui a venit fiul sau, marele
Constantin, precum la Roma, in locul lui Hercule, a venit fiul sau, Maxentiu.
Si s-a intamplat ca Maxentiu, sa porneasca razboi contra lui Constantin. Si
istoriseste episcopul Eusebiu, care a fost duhovnicul lui Constantin, ca,
plecand in intampinarea dusmanului sau, imparatul Constantin se ruga, cerand
ajutor de la Dumnezeu, inainte de a incepe lupta, stiind ca oastea lui este
mai slaba, decat oastea lui Maxentiu. Ca raspuns la rugaciunea lui, Constantin
a vazut ziua, in amiaza mare, stralucind pe cer, o cruce luminoasa, pe care
scria, cu slove alcatuite din stele: "Prin acest semn vei invinge".
Iar, in noaptea ce a urmat, tot el a vazut, in vis, pe Insusi Domnul Iisus
Hristos, apropiindu-se de el si indemnandu-l sa-si faca steag ostasesc cu
semnul Sfintei Cruci pe el. Deci, chipul cinstitei Cruci, punandu-l pe arme,
a mers la Roma si a biruit pe pierzatorul Maxentiu, care, cazand in raul
Tibru, s-a inecat, la podul Milvius, in anul 312; si asa, Constantin a
eliberat pe cetatenii Romei, de tirania lui Maxentiu.
Incredintat ca, prin biruinta lui a fost ajutat de Dumnezeul crestinilor,
fericitul Constantin, a dat in anul 313, ca imparat al Rome
...
Detalii »
Categoria: Sinaxar | Vizualizări: 1072 | Data: 03.06.2009
|
Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis:
Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd
duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică
astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele
Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi
oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. Şi zicând acestea, le-a arătat
mâinile şi picioarele Sale. Iar ei încă necrezând de bucurie şi
minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat
o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat
înaintea lor. Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit
către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească
toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în
psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. Şi le-a
spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să
învieze din morţi a treia zi. Şi să se propovăduiască în numele Său
pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la
Ierusalim. Voi sunteţi martorii acestora. Şi iată, Eu trimit peste voi
făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi
îmbrăca cu putere de sus. Şi i-a dus afară până spre Betania şi,
ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a
despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au
întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu,
lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.
credo.ro
Categoria: Sinaxar | Vizualizări: 1072 | Data: 28.05.2009
|
Pe vremea binecredinciosului împărat grec Alexie şi a patriarhului
Constantinopolului, Nicolae, stăpînind în Rusia iubitorul de Hristos
marele domn al Kievului, Vsevolod Iaroslavici şi Vladimir cel de bun
neam, domnul Cernicovului, care după aceea s-a făcut monah, a fost
năvălire a ismailitenilor contra stăpînirii greceşti de pe acea parte
de mare, pentru că, începînd de la Herson, vrăjmaşii Crucii lui
Hristos, au robit pămîntul creştin pînă la Antiohia şi Ierusalim şi au
pustiit cu foc şi cu sabie toate cetăţile şi satele, bisericile şi
mănăstirile; iar pe cei ce au scăpat de sabie, bărbaţi, femei şi copii,
i-au robit şi toate părţile acelea le-au luat în stăpînirea lor. Atunci
şi cetatea Mirelor, cea din latura Lichiei, unde se aflau cinstitele
moaşte ale arhiepiscopului lui Hristos, Nicolae, au pustiit-o tot
aceiaşi agareni.
Toate acestea s-au făcut însă cu voia lui Dumnezeu, pentru
păcatele noastre cu care mîniem foarte mult pe Domnul şi întărîtăm pînă
la amărăciune îndelunga Lui răbdare, precum zice pentru cei păcătoşi în
psalmi: Amărît-au pe Cel Preaînalt... Pentru că, Dumnezeu prea mult Se
mîhneşte de fărădelegile poporului ce vieţuieşte fără de pocăinţă;
atunci nu cruţă nici pe sfinţii Săi, nici ascultă rugăciunile
plăcuţilor Săi; pentru că a zis oarecînd către Sfîntul Prooroc Ieremia:
"De va sta Moise şi Samuil înaintea feţei Mele, rugîndu-se pentru
poporul cel ce Mă urăşte, sufletul meu nu este către poporul acesta.
Surpat-am pe dînşii de la faţa Mea, la moarte, la sabie, la foamete şi
la robie".
Cu o dreaptă mînie ca aceasta a lui Dumnezeu, pustiindu-se
multe părţi greceşti de la răsărit, între care a fost şi Lichia, cu
cetatea ce se numeşte Mira; prin aceasta a voit Domnul, să se aducă
cinstitele moaşte ale Sfîntului Nicolae, plăcutului Său, din cetatea
cea pustiită, Mira, în cetatea cea cu popor, care se numeşte Bari, şi
care este în Italia. Astfel, moaştele unui luminător ca acesta al
lumii, al cărui sfînt suflet petrece întru cetele cereşti cu cinstea
cea vrednică, n-a voit să fie pe pămînt cu cinstire sub obroc. Şi ca
izvorul cel pururea curgător al minunilor celor de tămăduiri să nu fie
lipsit de cei ce scot dintr-însul; iar pe de altă parte, ca şi Apusul,
să nu se lipsească de facerile de bine ale lui Dumnezeu, care se dau
prin mijlocirile marelui arhiereu.
...
Detalii »
Categoria: Sinaxar | Vizualizări: 1002 | Data: 22.05.2009
|
|