Unii oameni care au avut chemare spre acest tip rar si special de asceza, a nebuniei pentru Hristos, au fost priviti de societate mai Intai ca niste „ciudati”, „neintegrati”. Deseori au fost jigniti fara motiv, marginalizati si chiar loviti. In ciuda acestui fapt, cu trecerea timpului, ei au devenit – prin harul lui Dumnezeu – tot mai cautati si mai iubiti chiar de societatea care-i respinsese initial.