„Hristos a Înviat din Mormânt, după cum au spus proorocii, dându-ne nouă viață veșnică și mare milă" 
(Stih la Utrenia Învierii)

Hristos a Înviat!

Se veselește Biserica lui Hristos, vibrează fiecare inimă dreptmăritoare, conștientizând dragostea și înțelepciunea lui Dumnezeu, ce ni se descoperă nouă și lumii întregi în ziua Învierii din morți a Domnului nostru Iisus Hristos - Soarele Dreptății.

Fiecare sărbătoare a Sfintei Biserici ne aduce deosebite bucurii duhovniceşti şi ne insuflă speranţă statornică în viaţa veşnică. Acest lucru este mai valabil ca niciodată pentru luminoasa sărbătoare a Paştilor. De la Dătătorul de Viaţă, după credinţa noastră, vine bucuria, lumina şi dragostea, se începe viaţa nouă a omenirii în adevăr, pace şi dragoste întru Duhul Sfânt.

Dumnezeul cel Înviat ne-a întors slava copiilor lui Dumnezeu pe care am pierdut-o în Eden şi ne-a deschis calea spre nemurire. Tocmai „aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim în ea" toți!

Cât de luminoasă este acum slava Crucii lui Hristos, pe care împreună cu Domnul Iisus au fost răstignite răutatea și păcatele omenirii! Această Cruce este jertfelnicul pe care a fost adusă Jertfa pentru întreaga lume, pe care Tatăl cel Ceresc a primit-o din partea Mielului lui Dumnezeu, ce a luat asupra Sa păcatele lumii. Ce mai poate să ne clatine credinţa, când nici moartea, nici iadul nu au putut să o biruiască în fața Omului-Dumnezeu? Domnul Iisus Hristos este unicul Izbăvitor, care a împăcat omenirea cu Dumnezeu şi căruia nu-i putem mulţumi decât cu credinţa şi viaţa noastră, corespunzătoare acestei credinţe. Primul pas al omului spre mântuire este sentimentul de bucurie pe care îl dă eliberarea de povara păcatului, după care urmează lunga cale către apropierea de Hristos, iar ducând împreună cu El Crucea, ne amintim că jugul Său este bun, iar povara-I ușoară. Dumnezeu a venit pe pământ pentru a trezi în om setea de adevăr, de bunătate şi dreptate, care să determine omul să le caute, or El a spus: „Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru" (Luca 17, 21).

Renaşterea omului însă nu este posibilă doar prin credinţă. Este nevoie de înnoirea întregii firi omenești, este nevoie ca omul să învingă răul din sine, este nevoie de o trăire creştină, care ar întruchipa această biruinţă.

Prăznuind sfintele zile ale Paştelui, fiecare dintre noi poate să-şi pună întrebarea: cu ce venim noi către Hristos cel Înviat? Cum putem demonstra dragostea către El? „Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui" (Ioan 14, 21). Aceasta şi este dragostea adevărată - unde trăirea Legii Evangheliei creează în inima şi sufletul omului un echilibru interior, din care izvorăşte pacea şi bucuria. Iar dacă numai vocile noastre îl vor slăvi pe Hristos Mântuitorul, participarea noastră la sărbătoare va fi una făţarnică şi ruşinoasă.

Spre regret, din cauza naturii umane vătămate de păcat, ne este extrem de greu să trăim după legea lăsată de Dumnezeu, ne este dificil să trăim în curăţie şi să ne păstrăm credinţa statornică. Tocmai de aceea Preaînaltul, ca un adevărat Părinte - sever, dar drept şi iubitor - ne trimite diferite încercări, pentru ca, trecând peste ele, să putem creşte duhovniceşte. Trebuie să ne fie clar că prin toate nenorocirile Dumnezeu ne cercetează, iar acestea au menirea de a ne ajuta să ne întărim credinţa şi să conştientizăm că nu avem alt liman decât ajutorul și mila lui Dumnezeu.

Scârbele mai pot fi trimise pentru a-i întoarce spre credinţă pe cei necredincioşi, aşa după cum vedem că s-a întâmplat în Japonia. Pentru noi, însă, aceasta este încă o modalitate de a ne manifesta bunătatea şi compătimirea. Când, dacă nu în asemenea momente, cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos: „Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine." (Matei 25, 35-36), trebuie să ne slujească drept călăuză?

Totuşi Tatăl Ceresc nu ne trimite numai nenorociri, dar şi nemărginite bucurii. Aşa precum zilelor pascale pline de veselie curată le-au precedat zilele de tristeţe ale Postului cel Mare, aşa şi în viaţă bucuria şi tristeţea merg mână în mână.

Anul acesta, din mila Domnului, vom retrăi o dublă bucurie: nu doar cea a Învierii lui Hristos, dar și cea a aflării în eparhia noastră a unei mari sfințenii a Bisericii Ortodoxe - moaștele Sfântului Mucenic Dimitrie. Credem că purtarea lor prin parohiile transnistrene este un răspuns la rugăciunile noastre de ajutor și întărire în credință.

Pentru un asemenea eveniment important precum sărbătoarea Învierii Domnului trebuie să ne pregătim nu doar trupeşte, dar în primul rând şi sufleteşte. Aşadar, nu doar în timpul postului, ci şi în toate zilele, să depunem eforturi pentru a ne curăţa sufletele de păcate şi patimi, şi atunci Tatăl cel Ceresc ne va dărui o altă mare bucurie - prima vizită canonică a Sanctităţii Sale Patriarhului Kiril în Eparhia de Tiraspol și Dubăsari.

Vă salut pe toţi, iubiţi întru Hristos Cel Înviat, fraţi şi surori, în ziua luminatei sărbători, dorindu-vă să păstraţi pacea lăuntrică şi să o mărturisiți în întreaga lume, ostenindu-vă unul pentru altul, fiind creştini adevăraţi şi cetăţeni vrednici ai Patriei noastre. Fie cu noi toți harul și pacea, mila şi binecuvântarea Dumnezeului celui Înviat din mormânt, Dătătorul de Viaţă, Domnul nostru Iisus Hristos.

HRISTOS A ÎNVIAT!

Cu arhiereşti binecuvântări,
PS SAVA,
Episcop de Tiraspol și Dubăsari,

Tiraspol, 2011

„Aceasta este ziua care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim întrânsa" 
(Ps. 117, 24)

Hristos a Înviat!

Sfânta Biserică Ortodoxă, cu o nedescrisă bucurie duhovnicească, sărbătoreşte astăzi Sărbătoarea Sărbătorilor - Învierea Domnului cea prealuminată.

Dis-de-dimineaţă, cu atâta duioşie s-au bucurat femeile mironosiţe văzând viu pe Domnul Iisus Hristos, pe carele cu ochii plini de lacrimi îl căutau printre morţi. „Bucuraţi-vă!"- au auzit ele primul cuvânt de la Domnul cel Înviat (Mt. 28, 9).

Cu o măreaţă bucurie se bucurau ucenicii şi apostolii, când Hristos Cel Înviat în nenumăratele sale arătări, timp de 40 de zile, îl încredinţa şi îl întărea în adevărul Învierii Sale din morţi şi îl învăţa despre împărăţia lui Dumnezeu.

Noi, toţi creştinii, duhovniceşte ne bucurăm în ziua răscumpărării noastre, în arătarea milei şi dragostei lui Dumnezeu asupra noastră, a dreptăţii lui Dumnezeu şi a slavei veşnice în Hristos Iisus.

Slăvita Lui Înviere este temeiul credinţei noastre ortodoxe, a nădejdei noastre creştineşti. Aceasta este piatra cea neclintită pe care se sprijină întreaga clădire a Bisericii lui Hristos.

Prin neascultarea de Dumnezeu a strămoşilor noştri întră păcatul în fiinţa omului, iar după păcat - putrejunea şi moartea. Hristos, însă, îndepărtează păcatul strămoşesc şi îl curăţă pe Adam cel căzut (Ef. 1, 7), cu cinstit Sângele Său îl renaşte pe om în fiinţă nouă (Cor. 15,13-26). De aceasta şi ne bucurăm în Domnul cel Înviat, ne bucurăm de învierea noastră cu El şi în El (Filip. 4, 5-6).

Scumpi şi iubiţi întru Domnul Prea Cucernici şi Prea Cuvioşi Părinţi, Călugări şi Călugăriţe şi toţi fiii duhovniceşti ai eparhiei de Cahul şi Comrat!

Din tot sufletul vă felicit cu prilejul prealuminatei Sărbători a Sfintelor Paşti, îmbrățișându-vă duhovniceşte şi salutându-vă cu salutarea pascală,
Hristos a Înviat!

Din suflet vă doresc, scumpi şi iubiţi întru Domnul părinţi, fraţi şi surori, nesfârşită bucurie pascală, care permanent trezeşte în sufletul nostru noi şi noi puteri necesare spre zidirea mântuirii veşnice, pentru dragostea frăţească dintre noi şi pentru binele, slava şi bunăstarea Sfintei Biserici, pentru măreţia, întărirea şi folosul Patriei noastre.

Noi toţi tindem spre o viaţă cu bucurii şi ne dorim unii altora tot ce e mai luminos şi bun. Viaţa fără bucurie este grea şi amărâtă. În viaţa fiecărui creştin sunt multe suferinţe, boli, griji, dar nu lipseşte bucuria.

Însă bucuria vieţii în Domnul - este bucurie veşnică. Despre ea ne vorbeşte nouă Mântuitorul înainte de patimile Sale: Eu iarăşi vă voi vedea, şi se va bucura inima voastră. Şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi. Despre această bucurie a zis şi mironosiţelor, când li s-a arătat lor în prima zi a Învierii Sale: Bucuraţi-vă!

Bucuria de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, de a crede în Dumnezeu, de a-L urma, de a-L purta în inima sa dăruieşte omului putere de a birui toate greutăţile, bolile şi suferinţele. Ea îl însufleţeşte pe om la săvârşirea faptelor măreţe în numele dragostei faţă de Dumnezeu şi de aproapele.

Sfântul Apostol Pavel, chemându-ne pe noi toţi către Dumnezeu, ne învaţă să ne salvăm sufletele noastre pentu viaţa de veci şi ne porunceşte: întotdeauna să vă bucuraţi! El spunea că prisosinţa Duhului lui Dumnezeu în sufletul omului dăruieşte inimii bucurie, şi dacă nu este bucurie - atunci în acest suflet nu este Duhul lui Dumnezeu.

Mântuitorul a spus că bucuria aceasta nimeni nu poate să o ia de la noi. Nici suferinţele, nici boala, nici oamenii, nici gândul de moarte, nici chiar moartea nu poate să lipsească de bucurie pe acela care o poartă în sufletul său.

Numai singur păcatul poate să ia de la noi această bucurie. Când păcatul intră în sufletul nostru şi îl ocupă, în suflet nu mai rămâne loc pentru Duhul lui Dumnezeu. Fiindcă ce poate fi comun între lumină şi întuneric? - zice Apostolul Pavel.

Fie ca fiecare din noi, cu mintea şi cu inima, să înţeleagă că cel mai mare duşman este păcatul, şi fiecare din noi să smulgă din inima sa roadele şi chiar rădăcinile păcatelor şi ale patimilor.

În zilele Postului Mare, noi, creştinii ortodocşi, am postit, am plâns păcatele noastre şi, aducând pocăinţă, ne-am curăţat sufletele. De aceea bucuria noastră în Domnul cel Înviat în aceste zile ale învierii este atât de curată, adâncă şi necuprinsă.

Dragii mei!
Iară şi iară, felicitându-vă cu ziua Învierii Domnului, vă doresc multă multă sănătate trupească şi sufletească şi bucurie veşnică. Fie ca fiecare din noi să păstreze această bucurie până la sfârşitul vieţii sale. Fie ca pentru fiecare din noi ea să fie o stea călăuzitoare şi un izvor de puteri trupeşti şi sufleteşti în greutăţile pământeşti.

Să ne învrednicească Domnul cel Înviat pe noi pe toţi de veşnica şi „măreaţa bucurie: de a vieţui împreună cu El" în ziua cea neînserată a împărăţiei lui Dumnezeu.

HRISTOS A ÎNVIAT! 
ADEVĂRAT A ÎNVIAT!

Cu arhiereşti binecuvântări,
PS ANATOLIE,
Episcop de Cahul şi Comrat
Învierea Domnului
Cahul, 2011

Iubiţi fraţi şi surori întru Hristos Domnul,

Hristos a Înviat! 

Cu bucurie sfântă, vin în faţa inimilor voastre şi aduc, prin glasul Bisericii, vestea cea bună a biruinţei lui Hristos asupra morţii, a biruinţei Luminii dumnezeieşti asupra întunericului, biruinţei Slavei cereşti asupra păcatului.

După ce am străbătut calea cea uimitoare şi binecuvântată a Postului Patruzecimii, după ce am suferit împreună cu Hristos patimile Sale cele îngrozitoare, după ce ne-am închinat înfricoşătoarelor Sale chinuri ce le-a răbdat cu smerenie pentru mântuirea noastră, iată că am ajuns astăzi în luminata zi a învierii şi rostim cântarea praznicală „Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit".

Astăzi Ierusalimul cel nou, adică Biserica lui Hristos, în care ne rugăm noi cu toţii, se luminează prin Învierea lui Hristos cea de-a trea zi. Este vorba şi despre aspectul vizibil în care se împodobesc sfintele locaşuri în noaptea de Paşte, prin diferite veşminte şi acoperăminte luminoase şi strălucitoare, prin interpretarea Canonului Pascal. Dar vorbim şi despre luminarea sufletelor şi cugetelor noastre, prin îndelungată postire şi smerirea trupurilor noastre cu citirea psaltirii şi facerea plecăciunilor şi a metaniilor.

De aceea, în această sfântă şi luminoasă zi de sărbătoare, inimile noastre tresaltă de bucurie primind vestea cea mare că Hristos a Înviat din morţi. Bucuria aceasta au primit-o mai întâi femeile mironosiţe, împreună cu Sfânta Fecioară Maria, ucenicii Domnului şi o primim şi noi astăzi, făcând astfel mărturie despre credinţa noastră nestrămutată a Învierii lui Hristos.

Dreptmăritori creştini,
Crezând în Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, credem în răscumpărarea şi învierea noastră.

Hristos a Înviat! pentru noi înseamnă mărturisirea fermă 
că Dumnezeu există, văzându-I puterea Sa în Creaţie şi în tot ce ne înconjoară, în această frumuseţe a lumii văzute.

Şi împreună cu Marele Apostol Pavel autentificăm: "Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră" (I Cor. 15, 14).

Învierea lui Hristos ne îndreptăţeşte să credem că viaţa este mai tare ca moartea, toate problemele vieţii fiind dezlegate şi nădejdile noastre îndreptăţite. 
Vedem în Învierea lui Hristos, dis-de-dimineaţă, în cea dintâi zi a săptămânii, Duminica, numită Ziua Domnului, împlinirea tuturor profeţiilor Vechiului Testament. 
Hristos a Înviat! este mărturisirea noastră că Iisus este "lumină din lumină şi Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat", fiind Paştele nostru şi bucuria întregii creştinătăţi şi a sfintei noastre Ortodoxii.

Nu putem să mărturisim că Hristos a înviat şi S-a înălţat la ceruri, dacă noi nu credem în nemurirea sufletului şi în ridicarea sufletelor noastre din păcat. Sufletul ştim că este nemuritor, dar şi trupul cel muritor se ridică la glasul trâmbiţei în vremea cea de apoi, ca să se unească iarăşi cu sufletul. Noi nu putem fi următori lui Hristos care pentru noi a luat trupul nostru, a pătimit şi a murit şi, cu acelaşi trup cu care a pătimit, a înviat, dacă nu credem în învierea noastră.

În zădar am crede în Învierea lui Hristos, dacă nu credem şi în învierea noastră, dacă nu gândim şi la viaţa noastră. Noi trebuie să trăim pentru Înviere, că cine trăieşte pentru Înviere se pregăteşte de viaţa veşnică. Şi noi ne-am pregătit de Înviere, căci am plecat genunchii, am postit şi ne-am rugat şi am făcut milostenie, iar acum ne simţim liberi. Dacă am făcut toate acestea cu nădejdea că Hristos ne-a primit jertfa în postul cu care ne-am pregătit şi dacă în Săptămâna Patimilor am suferit cu Hristos şi simţim că am murit pentru păcat cu Hristos, cum a murit El ca să răscumpere păcatele noastre, atunci acum putem să ne bucurăm. 

Bucuria Învierii nu este trecătoare, ci excelentă, veşnică şi deplină. De aceea, nimeni nu trebuie să fie trist în această binecuvântată noaptea a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.

Nimeni nu trebuie să plângă! În cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur din noaptea de Paşte se spune: „Nimeni să nu plângă pentru sărăcie, că s-a arătat Împărăţia pentru toţi. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că iertarea din mormânt a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, căci ne-a eliberat pe noi moartea Mântuitorului". Precum bucuria Învierii întrece toate bucuriile şi copleşeşte toate tristeţile, aşa lumina ei întrece toate luminile descoperirilor de până la ea. Dumnezeu însuşi, Soarele Hristos ne luminează prin Învierea Sa din morţi în mod deplin şi ne conduce spre libertatea şi plinătatea vieţii în veşnicie.

Iubiţi credincioşi şi credincioase,
În această ambianţă sfântă a Sărbătorii domneşti, vă adresăm tuturor părinteşti doriri de sănătate şi mântuire, de pace şi bucurie, de ajutor de la Dumnezeu, dimpreună cu salutarea pascală tradiţională:

HRISTOS A ÎNVIAT! 
ADEVĂRAT A ÎNVIAT!

Al vostru Părinte rugător 
pentru voi către Domnul, 
PS PETRU, 
Episcop de Ungheni şi Nisporeni

După Învierea Sa, „...a stat Iisus în mijloc şi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune-n coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios" 
(Ioan 20, 26-27).

Minunea minunilor - Învierea din morţi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos pune începutul unei noi epoci, fenomen inedit, care avea să dăinuiască peste veşnicia veacurilor. Străină perceperii raţiunii omeneşti, Ea, la începuturi, trezeşte mari îndoieli în credinţa oamenilor simpli şi chiar a unor dintre cei doisprezece Apostoli.

Mişcat de marea dorinţă de a se apropia de Hristos cel Înviat, Apostolul Toma îşi destăinuie nevinovata curiozitate, la prima vedere, naivă, dar care va spulbera necredinţa viitoarelor generaţii în triumfarea Adevărului şi surparea morţii. Curata şi sincera dorinţă de a-L vedea pe Cel Înviat îşi găseşte încurajare în dumnezeiescul îndemn, rostit de Cel care a învins moartea: ... crede, nu fi necredincios (Ioan 20. 26-27).

Şi iată, de-acum secole de-a rândul, în slujba bisericească deseori răsună această chemare, aducând oamenilor încrederea deplină în Învierea din morţi a Domnului nostru Iisus Hristos. Şi această nemărginită credinţă ne face părtaşi ai devotaţilor Apostoli şi, în mod deosebit, ai Femeilor Mironosiţe, care, în prima zi după sâmbătă, dis-de-dimineaţă, venind la mormânt, au primit vestea de la îngeri: HRISTOS A ÎNVIAT! Şi au crezut aceasta fără tăgadă, vestind multora bucuria cea mare (Lc. 24. 1-10).

Iubiţi drept-măritori creştini!
Sărbătoarea sărbătorilor - Învierea Domnului este în adevăr bucuria speranţei noastre. Ea aduce - şi va face-o de-a pururi - pace în suflete şi mântuitoare nădejde, îmblânzeşte inimile împietrite şi potoleşte focul mâniei. Învierea Mântuitorului care a fost precedată de mântuitoarele patimi este dovadă a dragostei nemărginite a lui Dumnezeu faţă de cununa creaţiei Sale - Omul: Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe unicul Său Fiu L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică (Ioan 3, 16).

Drept ofrandă a omenirii, despovărate de greul păcatului prin Învierea Domnului, ar fi binevenite recunoştinţa noastră a tuturor şi prăznuirea duhovnicească spre care ne şi îndeamnă de secole Sfânta Biserică: Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure. Şi să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută, că s-a sculat Hristos, Bucuria cea Veşnică (Canonul Paştelui: cânt. 1).

Luminoasa sărbătoare a Paştelui izvorăşte, strălucind, din inima mormântului întunecos, unde a fost închis şi cu piatră pecetluit (Mt. 27, 66) Soarele Dreptăţii - Hristos Domnul nostru (Can. Paştelui, cânt. 4). Îngropat în mare grabă de frica iudeilor şi străjuit cu grijă multă, pentru că-i mustra pe încălcătorii de lege chiar mort fiind, Hristos-Dumnezeul cel Atotputernic învinge moartea, striveşte legăturile ei tenebre diavoleşti, revine la viaţă, readucând omenirea la vrednicia ei cea dintâi, din care căzuse prin neascultarea strămoşilor noştri, Adam şi Eva.

Golgota sfinţită cu sângele lui Hristos Cel răstignit, precum şi piatra pe care a fost aşezat în mormânt El sunt marea şi suferinda mărturie milenară a izbânzii vieţii asupra morţii, a Învierii Nădejdii noastre întru veşnicia mântuirii.

Iisus Domnul şi Mântuitorul nostru, născându-Se mai înainte de toţi vecii din Dumnezeu-Tatăl, iară la plinirea vremii întrupându-Se din Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria pentru mântuirea noastră (Simb. Cred.), împlineşte misiunea-I atotizbăvitoare a venirii Sale pe pământ. Cu moartea Sa pe Cruce nimiceşte neagra împărăţie a morţii, slobozind la viaţă pe acei care erau stăpâniţi de ea (Mt. 27. 52-53), dă omenirii poruncă şi prilej de bucurie mare şi de îndrăzneală (Mt. 28, 9-10; Mc. 16, 6), arătându-Şi deschis provenienţa dumnezeiască şi scopul venirii Sale în lume (Mt. 28, 18-20; Mc. 16, 15-16).

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti!
Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos încurajează luminos lumea întreagă şi alină sufletul fiecărui om în parte. La Sf. Paşti, omenirea, în întregimea ei, îmbracă haină nouă duhovnicească, trăieşte sentimente rare, deosebite, dar nicidecum străine sufletului creştinesc. Pe el anume pune stăpânire Învierea Domnului şi, printr-o tainică minune cerească, nu-l strâmtorează, ci, dimpotrivă, îl descătuşează. Harul lucrător al Duhului Sfânt trezeşte natura, sensibilizează raţiunea, conştiinţa omului şi produce fenomene-minuni rar întâlnite - focul haric, bunăoară, - caracteristice doar Sărbătorii Paştelui. Aceasta este lucrarea dumnezeiască.

Dar tu, frate al meu creştin, cu ce te înfăţişezi înaintea Stăpânitorului vieţii şi Biruitorului morţii? Venind în lume, El vine la tine - trebuie să înţelegi asta. Născându-Se în peştera modestă, dar străluminată de nobleţe divină, pătimind pe Cruce, îngropat cu învrăjbire în negura mormântului, se ridică din el în a treia zi, răscumpărându-te pe tine, omule, împovăratule de păcate, din osânda morţii, viaţă dăruindu-ţi şi urcând firea ta omenească la cer, pentru a o aşeza de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl (Simb. Cred.). De aceea te mai întreb: cu ce-L mulţumeşti pentru cinstea asta mare? Pentru jertfa Lui nemărginită?

În aceste zile pascale, şi nu numai, noi, creştinii, trebuie să vestim bucuria Învierii Domnului semenilor noştri, mai ales celor care, din cauza vitregiei sorţii, ar putea fi lipsiţi de ea. Să-L aducem pe Hristos cel Înviat în azilurile pentru bătrâni, orfelinate, spitale, închisori, familii sărace, la oamenii însinguraţi, trişti, disperaţi - să-L aducem pretutindeni, unde lipsesc pâinea pe masă, pacea din casă, mângâierea cuvântului de îmbărbătare, semănător de nădejdi.
De asemenea, trebuie să mulţumim Bunului nostru Dumnezeu pentru darul vieţii şi pentru bunăstare, să ne rugăm Lui să ne ferească de calamităţi naturale - în aceste zile e creştineşte să fim, cu ruga noastră, alături de poporul japonez ce trece prin mari şi crude încercări - să ne rugăm Lui să scutească oamenii de neînţelegeri, pizmă, invidie, învrăjbiri şi de alte nenorociri ce ne pângăresc sufletul, întunecându-ne fericirea.

Să credem cu toată firea că Hristos cel Înviat este Dumnezeul milei, al îndurărilor şi al iubirii de oameni şi să mărturisim, deopotrivă cu Apostolul Toma: Cel sculat din morţi este Domnul meu şi Dumnezeul meu! (Ioan 20, 28).

HRISTOS A ÎNVIAT! 
ADEVĂRAT A ÎNVIAT HRISTOS!

Cu arhiereşti binecuvântări,
PS MARCHEL,
Episcop de Bălţi şi Făleşti,
PAŞTELE DOMNULUI, 2011

Har, bucurie, pace şi milă de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit - Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, iar de la noi părintească binecuvântare.

Iubiţi slujitori ai sfintelor altare, drept-măritori creştini!

Cu luminarea de Paşti în mână şi cu bucuria şi lumina Învierii în suflet, mă adresez tuturor celor adunaţi în sfintele biserici, cu salutarea pascală:
HRISTOS A ÎNVIAT!

Clopotele sfintelor locaşuri de închinare ne vestesc marea bucurie a Învierii Domnului şi Mântuitorului nostru lisus Hristos. După şapte săptămâni de post şi rugăciune, inimile drept-credincioşilor creştini se veselesc din nou întru slăvirea Celui ce, „cu moartea pe moarte călcând", a înviat a treia zi, dăruind lumii viaţă veşnică. Praznicul Sfintelor Paşti ne aduce bucuria neasemănată a izbăvirii din robia păcatului pentru toată lumea şi pentru totdeauna. Iată de ce cântăm împreună cu toţi drept-măritorii creştini de pretutindeni: „Să se veselească cele cereşti şi să se bucure cele pământeşti, că a făcut biruinţă cu braţul Său Domnul, călcat-a cu moarte pe moarte, începător învierii morţilor s-a făcut, din pântecele iadului ne-a mântuit pe noi şi a dat lumii mare milă" (Troparul Învierii, glasul 3). Biruind moartea prin răstignirea şi îngroparea Sa, Hristos ne-a descoperit izvorul mântuirii noastre. Sfântul Apostol Petru zice: „Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui lisus Hristos din morţi, ne-a născut din nou, spre nădejde vie, spre moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită, păstrată în ceruri pentru voi (I Petru 1, 3-4). Aceasta este negrăita bucurie a praznicului Învierii: mântuitoarea credinţă că Hristos a Înviat şi că prin El avem şi chezăşia vieţii veşnice.

Am aşteptat această Sfântă Zi cu sufletul curăţit prin Taina Mărturisirii şi prin împărtăşirea cu Preacuratul Trup şi Sânge al Domnului, şi astfel ne-am îmbrăcat într-o haină nouă a sufletului, am păşit într-o viaţă nouă - viaţa în Hristos. Mântuitorul ne-a arătat El Însuşi chipul unei vieţi cu adevărat sfinte „...chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce" (Filipeni 2, 7-8).

Învierea Domnului lisus Hristos este „piatra din capul unghiului", pe care s-a zidit credinţa noastră mărturisită de Sfânta Biserică. Taina Învierii lui Hristos este esenţa Evangheliei propovăduită de Apostoli, şi de aceea sărbătoarea Luminatei Învieri este cântată de Biserica drept-măritoare ca „...Sfântă zi... al praznicelor Praznic şi Sărbătoare a sărbătorilor: întru care binecuvântăm pe Hristos în veci" (Irmosul Cântării a 8-a din Canonul Paştilor), iar icoana Învierii lui Hristos o vedem pe coperta Sfintei Evanghelii.

Lumina Învierii lui Hristos dă sens vieţii creştine, pentru că Hristos Cel „înviat ca un Dumnezeu", cum adevereşte şi cântarea bisericească, rămâne tainic prezent şi lucrător în Biserica Sa până la sfârşitul acestei lumi: „...Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor..." (Matei 28, 20). Rămâne cu noi ca să ne mângâie şi să ne lumineze, să ne întărească şi să ne sfinţească viaţa cu înţelepciunea dumnezeiască a Evangheliei Sale şi cu darurile harice ale Sfintelor Taine, pe care ni le împărtăşeşte Biserica Ortodoxă. Rămâne cu noi ca să ne călăuzească paşii pe calea mântuirii.

În noaptea Sfintelor Paşti, Biserica-Mamă ne îndeamnă „să iertăm toate pentru Înviere şi să zicem fraţilor, şi celor ce ne urăsc pe noi..." (Stihirile Paştilor). Să-L rugăm, fraţilor şi surorilor, pe Hristos Cel înviat din morţi să ne dăruiască iubire din iubirea Sa, să ne trimită dumnezeiescul har şi ajutor din puterea Sa, pentru a trăi şi a lucra după voia Lui cea sfântă. Să încercăm să ne înnoim şi să ne sfinţim viaţa, să iubim mai mult pe Dumnezeu în rugăciune şi pe semenii noştri în fapte bune.

Iubiţi întru Domnul preacuvioşi, preacucernici părinţi, fraţi şi surori!

Trăim într-o lume cuprinsă de nelinişte şi deznădejde, de amorţire şi nepăsare. În lume au loc cutremure, inundaţii şi alte tulburări care schimbă viaţa oamenilor. Vedem peste tot semne ale morţii fizice şi duhovniceşti: boală şi suferinţă, sărăcie şi nedreptate, violenţă şi lăcomie de bani, sete de putere şi slăbire a credinţei, răcire a dragostei frăţeşti şi chiar lipsa bunului simţ. Oamenii caută mai mult bogăţia materială trecătoare, decât bogăţia duhovnicească a credinţei şi a vieţii veşnice. Învierea lui Hristos ne descoperă adevărata bogăţie - cereasca şi netrecătoarea bogăţie a vieţii veşnice - care se dobândeşte prin credinţa vie în Dumnezeul cel Viu, prin fapte bune şi prin nevoinţă continuă şi corectă din punct de vedere patristic. Noi, creştinii ortodocşi, care mărturisim că Hristos este „izvorul învierii noastre" - găsim în Învierea Lui răspuns la toate problemele care ne frământă. Învierea este o chemare la deşteptare pentru omul chinuit şi zdrobit sufleteşte, un îndemn de a depăşi starea păcătoasă de moarte, de întuneric, de deznădejde în care se află. Cel pătruns de taina Învierii nu poate fi nici trist, nici singur, nici părăsit. "Acum toate s-au umplut de lumină...", rostim în noaptea de Paşti, „...şi cerul, şi pământul, şi cele de dedesubt..." (Cântarea a 3-a din Canonul Paştilor).

Cuvântul Paşti înseamnă trecere - trecere de la întuneric la lumină, de la moarte la viaţă, de la tristeţe la bucurie, de la deznădăjduire la nădejdea cea mântuitoare, de la războiul şi neliniştea lăuntrică la pacea şi odihna sufletească. Să privim chipul fiecărui om în lumina Învierii lui Hristos, ca pe o sfântă lumânare de Paşti, aprinsă în lume de iubirea Mântuitorului pentru neamul omenesc. Să ne întărească Hristos Cel înviat din morţi, ca să nu pierdem nădejdea şi bunătatea sufletului şi să ne binecuvânteze în lucrarea noastră de ajutorare a bolnavilor, bătrânilor, orfanilor şi săracilor.

Să ne bucurăm şi să mulţumim lui Dumnezeu pentru Focul Haric, pentru Lumina Învierii pe care ne-o dăruieşte an de an. Să credem cu tărie şi cu puterea duhului în Învierea Domnului nostru Iisus Hristos; s-o trăim întru lumina bucuriei pascale şi, mărturisind adevărul despre învierea de obşte, să ne rugăm şi pentru cei ce încă nu vor să creadă în Adevăr. „...Fraţilor, bucuraţi-vă! Desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi" (II Corinteni 13, 11).

În această sfântă noapte de Paşti, Vă îmbrăţişez cu dragoste în Hristos Domnul nostru şi rog pe Dumnezeu să ne aibă pe toţi în ocrotirea harului, iertării şi iubirii Sale. Biruinţa lui Hristos asupra morţii să fie biruinţa tuturor asupra patimilor şi greutăţilor care împovărează sufletul omului. Să fim cu toţii părtaşi ai luminii tămăduitoare şi ai bucuriei negrăite a Învierii şi să vestim tuturor:

HRISTOS A ÎNVIAT! 
ADEVĂRATA ÎNVIAT!

PS NICODIM,
Episcop de Edineţ şi Briceni
Învierea Domnului, 
Edineț, 2011