Manastirea
"Sfantul Mare Mucenic Teodor Tiron"
din Chisinau



Principala | | Profilul meu | Inregistrare | Iesire | Intrare| RSS
Meniu
Compartimente
Noutăţi [152]
Articole [52]
Predici [23]
Sinaxar [36]
Linkuri ortodoxe


Articole recente
[27.09.2015]
Ajunul Înălțării Sf.Cruci prăznuită la Mănăstirea ...
[22.09.2015]
Mănăstirea Ciuflea în straie de sărbătoare
[20.09.2015]
Hramul Bisericii din incinta Serviciului Protecţie...
[16.09.2015]
Parastas pentru vrednicii de pomenire Egumenul Pat...
[15.09.2015]
Tedeum pentru colaboratorii unitatii militare 1002
[17.08.2015]
Prohodul nou-adormitului Gheorghe Luca.
[16.08.2015]
BUCURIE DUHOVNICEASCĂ PENTRU ENORIAȘII MANĂSTIRII ...
[16.08.2015]
Mesaj de felicitare adresat Arhimandritului Nicola...
[14.08.2015]
Începutul Postului Adormirii Maicii Domnului.
[13.08.2015]
Slujba înmormîntării nou adormitului Alexandru Sne...
Principala » 2011 » Decembrie » 17

In vremea împărăţiei lui Maximian păgînul, împărat al Romei, era în părţile răsăritului un oarecare om de neam bun, bogat şi slăvit, cu numele de Dioscor, cu obicei şi cu credinţă de elin, care vieţuia în Iliopoli. Acela avea o fiică, anume Varvara, pe care o păzea ca lumina ochilor, pentru că nu avea alt fiu, decît numai pe ea şi care, cu vîrsta, s-a făcut foarte frumoasă la faţă, încît nu era nici o fecioară care să-i semene cu frumuseţea, în toate hotarele acelea. Din această pricină, tatăl său a zidit un turn înalt, cu mare meşteşug, iar pe turnul acela a făcut case frumoase şi în ele a închis pe fiica sa, Varvara, rînduindu-i acolo femei purtătoare de grijă şi slujnice, fiindcă murise mama ei. Aceasta a făcut-o pentru ca să nu fie văzută frumuseţea fiicei sale de către poporul cel simplu şi de neamul de jos, căci socotea că nu sînt vrednici ochii unor asemenea oameni, a vedea faţa cea prea frumoasă a fiicei sale.

Deci vieţuind fecioara întru acele palate înalte de pe turnul acela, se mîngîia privind de sus la zidirea lui Dumnezeu cea dintru înălţime, ca şi la cea de jos, la lumina cerului şi la frumuseţea pămîntului. Odată privind spre cer şi luînd seama la strălucirea soarelui, la alergarea lunii şi la frumuseţea stelelor, a zis către păzitoarele care petreceau împreună cu dînsa şi către slujnice: "Cine le-a făcut pe acestea?". Aşijderea, căutînd şi la frumuseţea cea de pe pămînt, la verdeaţa cîmpului, la pomi, la grădini, la munţi şi la ape, întreba: "A cui mînă a zidit toate acestea?", iar cele ce-i stăteau înainte i-au zis: "Toate acestea le-au zidit zeii". Apoi fecioara a întrebat: "Care zei?". Răspuns-au ei slujnicele: "Zeii aceia pe care îi cinsteşte tatăl tău şi-i ţine pe ei în palatul său, care sînt de aur, de argint, de lemn şi se închină lor; acei zei au zidit toate acestea cîte le vedeţi cu ochii", dar fecioara auzind aceste cuvinte ale lor, se îndoia şi zicea în sine: "Zeii pe care îi cinsteşte tatăl meu sînt făcuţi de mîini omeneşti. Pe cei de aur şi de argint i-au făcut zlătarul (argintarul) şi pe cei de piatră i-a făcut pietrarul, iar pe cei din lemn i-a cioplit teslarul. Deci, cum acei zei făcuţi au putut zidi această luminată înălţime cerească ş ... Detalii »

Categoria: Sinaxar | Vizualizări: 674 | Data: 17.12.2011

Calendar Ortodox
Forma de intrare
Arhivă
Statistică

Online total: 1
Oaspeţi 1
Utilizatori 0

Copyright Ciuflea.md © 2024